Limitele și neajunsurile actualului sistem de învățământ
Raportat la secolul trecut, actualul sistem de învățământ reprezintă un salt uriaș în evoluția umanității, însă din perspectiva evoluției conștiintei umane în ultimele decenii, ce include și progrese uluitoare în nenumărate domenii știintifice, el se arata a fi demodat, retrograd și necesită o reformulare din temelii.
Actualul sistem de învățământ îi tratează pe copiii uniform, aliniindu-i și tratându-i ca pe niște mici executanți, punând foarte puțin accent pe unicitatea acestora și modul lor diferit de a recepționa, procesa și integra informația oferită. Dincolo de informațiile și abordările cu caracter general specifice oricărui sistem de învățământ, ideal ar fi ca acesta să se redefinească și să se articuleze permanent în funcție de unicitatea și personalitatea fiecărui copil.
Sistemul actual este prea puțin centrat pe dezvoltarea aptitudinilor copiilor, pe dezvoltarea lor plenară, organică, ceea ce trădează faptul că el e deplin subjugat nevoilor societății de a dezvolta anumite tipologii și competențe de care sistemul social are nevoie pentru a-și perpetua valorile ce stau la baza existenței lui. El generează mai degrabă specialiști, rotițe din sistem, și nu oameni pregătiți organic pentru viață.
Procesul de învățare este mai degrabă centrat pe acumulare de informații prin memorare și prea puțin prin experimentare, explorare, creativitate, inovare.
Este axat mult prea mult pe abstracțiuni și conceptual, dezvoltând mai degrabă inteligența logico-matematică și cea lingvistică în detrimentul inteligenței emoționale, corporal/kinestezice, naturale, muzicale și a altor tipuri de inteligențe multiple.
El are un caracter mai degrabă cantitativ decât calitativ în ceea ce privește necesitatea acumulării de informații din partea elevilor ce se simt presați să asimileze excesiv informații ce nu le servesc cu adevărat.
Stimulează mai degrabă concurența în detrimentul autoperfecționării la nivel individual și a cooperării între elevi în spiritul solidarității și spiritului de echipă.
Un alt mare neajuns îl reprezintă faptul că în proporție de 99% procesul de învățare se întâmplă în spații închise, copiii fiind privați de experimentarea mediului înconjurător și a frumuseții naturii de la care pot primi lecții extrem de valoroase. Suntem o expresie vie a naturii și ne dezvoltăm optim în cadre neseparate de natură și mediul înconjurător.
Timpul clasic de 50 de minute al predării unei materii nu este un timp absolut și durata unei sesiuni (așa zisa oră) ar fi firesc să fie stabilită în funcție de vârsta copiilor, capacitatea lor de a fi atenți și concentrați și în funcție de nevoile lor și interesul față de materia ce urmează a fi predată. Totodată începerea școlii la ore foarte matinale poate deveni o reală problemă pentru copiii care, pot alimenta în timp sentimentul de respingere a procesului de educație.
Neimplicarea elevilor în luarea deciziilor în ceea ce privește derularea procesului de învatare este o altă mare hibă ce trădează o lipsă deplină a caracterului democratic și coparticipativ al sistemului de invatamant. Imaginea omului la catedră care orchestrează procesul de învățare, urmând niște indicații stabilite dinainte de anumite elite discutabile, este una extrem de perimată.
O carență de mare finețe o reprezintă și faptul că, procesul de educare se mărginește la ceea ce se întâmplă la școală sau ceea ce continuă elevii acasă de unii singuri. La modul ideal educatorii și părinții ar putea să colaboreze în permanență și să facă front comun pentru a oferi copiilor cea mai nobilă educație. Ceea ce încep educatorii este vital să fie continuat de părinți și totodată educatorii și părinții să fie angajați la rândul lor într-un continuu proces de învățare și schimb de informații.
Și poate principala problemă ce le conține pe multe din cele deja enumerate o reprezintă faptul că actuala educație oferită de sistemul de învățământ este total defazată de noua paradigmă științifică ce este eminamente una holistică și este confirmată și autorizată de descoperirile ce s-au realizat în ultima sută de ani și mai ales în ultimile decenii în fizică, biologie, medicină, psihologie, știința mediului etc. Gravitatea acestui fapt are implicații majore asupra întregii omeniri și această defazare blochează evoluția noastră ca rasă umană.
Schimbările de paradigmă au fost și sunt mereu extrem de provocatoare și întotdeauna implicațiile unor revoluții științifice au fost integrate cu întârziere de sistemele ce își propun să educe masele.
Asadar, este evidenta necesitatea unei schimbari fundamentale a sistemului actual de educatie si cred ca este momentul ca noi parintii sa ne trezim cu adevarat si sa ne dam seama ca viitorul copiilor nostri va fi unul mult diferit, intr-o lume cu totul noua fata de ceea ce cunoastem noi la ora actuala. Cred ca este timpul sa luam decizii atat pentru viitorul copiilor nostri cat si pentru viitorul acestei tari si lumi.
Doar impreuna putem face lumea un loc mai bun decat am gasit o, doar implicandu-ne cu adevarat in educatie.
